Chirurgie orală

Despre tratamentele de chirurgie orală

Cauzele care pot duce la necesitatea unei intervenții chirurgicale dentare sunt multiple, de la igiena orală deficitara și amânarea unor intervenții stomatologice recomandate de medic, până la accidente cu avulsie/fractură dentară.

Înainte de orice intervenție chirurgicală pacientului i se face o anamneză riguroasă astfel încât medicul să fie informat cu privire la afecțiunile generale ale pacientului și la medicația acestuia. Astfel, pacientul primește cel mai bun tratament fără ca istoricul său medical să determine impedimente sau complicații în timpul intervenției.

Medicul chirurg solicită și examinări radiologice (radiografie panoramică sau cone beam computer tomograf) astfel încât să se poată realiza planul de tratament ideal prin asocierea examenului clinic cu cele paraclinice (radiografii, analize de sânge etc).

Înainte de intervenție, medicul oferă pacientului toate informațiile cu privire la ce presupune procedura, precum și recomandări și restricții corespunzătoare tipului de procedură.

Extracția dentară

Cea mai comună intervenție de chirurgie dentară este extracția dentară. Aceasta se indică doar când dintele este compromis și nu mai poate fi păstrat pe arcadă. În prezent extracția dentară se face atraumatic, fără durere, datorită soluțiilor anestezice eficiente care minimizează discomfortul resimțit de pacient în timpul intervenției, iar datorită tehnicilor minim invazive, și discomfortul postoperator este unul minim.

Un tip particular de extracție dentară este extracția molarilor de minte (odontectomia). Extracția acestora nu este obligatorie, însă în prezent majoritatea nu erup în poziție corectă pe arcadă, iar prin puseele lor de erupție, determină înghesuiri dentare, carii pe dinții învecinați, precum și dureri și abcese (pericoronarită) în cursul procesului de erupție dentară. În funcție de poziționarea molarilor de minte, mai superficial sau mai adânc în osul maxilar, intervenția poate avea un grad mai mic sau mai mare de dificultate.

Ce se întâmplă după extracție?

Uneori după o extracție dentară, pacientului i se recomandă tratament antiinflamator și antibiotic pe o perioadă de 5-7 zile, precum și utilizarea unor pungi cu gheață pentru a reduce edemul postoperator.

Postextracțional, pacienții sunt urmăriți de medicul chirurg și programați la control și pentru îndepărtarea firelor de sutură, dacă acestea au fost necesare.

Pentru o vindecare mai rapidă și fară discomfort, în clinica noastră se folosește tehnologia PRF (platelet-rich fibrin). Aceasta presupune recoltarea în cabinet a unei cantități de 20-40 ml sânge de la pacient, centrifugarea sângelui pe baza unui protocol bine stabilit cu obținerea plasmei bogate în factori de creștere și în fibrina. Această plasmă se folosește în zona intervenției chirurgicale si astfel se grăbește vindecarea și se reduce riscul de apariție a complicațiilor și infecțiilor postchirurgicale. Utilizarea PRF-ului postextracțional (socket preservation) păstrează un mai bun volum osos cu posibilitatea de înlocuire a dintelui extras, cu ajutorul unui implant dentar în timp mai scurt și de multe ori fără necesitatea unei intervenții de reconstrucție osoasă.

CHIRURGIE ORALĂ

Dr. Ioana Bucerzan

Medic specialist chirurgie dento-alveolară, competență implantologie, stomatologie generală, estetică și protetică dentară

SINUS LIFTING

ADIȚIE DE OS

EXTRACȚII

ALL-ON-4/ALL-ON-6

Molarul 3, sau măseaua de minte, poate fi păstrată în cavitatea orală în situația în care există suficient spațiu pe arcadele dentare încat să se poată alinia corect. Extracția molarilor de minte se recomandă:
- în cazul în care nu există suficient spațiu pentru ca molarii de minte să crească, deoarece împing dinții vecini cu riscul de apariție a malpozitiilor dentare;
- când nu erup în totalitate și nu pot fi igienizati corect cu riscul de apariție a cariilor dentare;
- în cadrul tratamentelor ortodontice pentru a preveni recidiva malpozitiilor dentare;
- când, în cadrul procesului de erupție dentară, determină dureri și inflamație locală în mod repetat (pericoronarită).
Alegerea între cele două variante se face împreună cu medicul stomatolog și / sau chirurg în urma unei consultații de specialitate și a unui examen radiologic.

Răspunsul este da, se pot realiza manopere chirurgicale de tipul extracțiilor dentare sau inserării implanturilor dentare. În cazul acestor pacienți se urmează un protocol bine stabilit în ceea ce priveste medicația de bază a acestora, protocolul fiind realizat în colaborare între medicul ce a prescris medicația anticoagulantă și medicul de chirurgie dento-alveolară, astfel încât riscurile hemoragice să fie diminuate complet. De asemenea, se realizează sutură locală și aplicarea unor substanțe hemostatice locale care controlează sângerarea.

Alegerea între cele două opțiuni se face în cadrul unei consultații de specialitate pentru a stabili varianta optimă de tratament pentru fiecare pacient, luând în calcul starea de sănătate orală precum și generală a pacientului. Puntea dentară se recomandă când dinții vecini spațiului edentat sunt afectați de carie sau prezintă distrucții coronare importante sau reconstrucții masive. În această situație este indicat ca dinții vecini spațiului să fie protejati prin coroane de învelis și se poate opta pentru o punte dentară. În contextul în care dinții vecini spațiului edentat sunt sănătoși se optează adesea pentru inserarea unui implant dentar astfel încât să nu fie necesară șlefuirea acestor dinți integri.