Parodontologie

Tratamente parodontologie

Parodontologia este ramura medicinii dentare ce se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor ce vizează țesuturile de susținere ale dintelui în oasele maxilare. Problemele parodontale afectează așadar, atât structura dinților, cât și ligamentele parodontale și osul înconjurător.

Medicul specialist parodontolog se adresează atât cauzelor bolii parodontale și consecințelor acesteia, cât și tratamentului microchirurgical a unor probleme de ordin estetic sau funcțional aferente țesuturilor moi și dure.

Ce este boala parodontală?

Cunoscută și sub denumirea improprie de "parodontoză", boala parodontală este o afecțiune de cauză primordial infecțioasă determinată de acumularea unor specii bacteriene intens patogene la nivelul șanțului gingival. Reacția inițială a organismului la agresivitatea bacteriană este o inflamație locală ce se traduce prin afecțiunea numita GINGIVITĂ. În această etapă boala este complet reversibilă dar, netratată, va evolua înspre structurile profunde, determinând boala parodontală în forma sa ireversibilă.

Reacțiile inflamatorii locale date de prezența îndelungată a infecției bacteriene, duc în timp la distrucția ligamentelor de susținere a dinților, distrucția și retracția gingiei de pe structura dentară cu expunerea rădăcinii, demineralizarea și resorbția osului înconjurător și finalmente, mobilizarea dinților.

Pe lângă factorul cauzal infecțios există și o serie de factori favorizanți locali de tipul igienei deficitare, înghesuirilor dentare, restaurărilor dentare incorecte, traumelor ocluzale (de mușcătură) etc. Un rol important în declanșarea și evoluția problemelor parodontale îl au și factori de ordin general precum predispoziția genetică (diferite forme de boala având caracter ereditar), fumatul, diabetul zaharat necompensat, alimentația și alte dezechilibre metabolice și endocrine.

Care sunt simptomele bolii parodontale?

• Gingii edematiate (umflate), roșii sau violacee, de consistență moale
• Sângerarea ușoară a gingiilor la periajul dentar, în timpul masticației sau chiar sângerări spontane
• Respirație urat mirositoare (halitoză) și gust neplăcut
• Apariția spațiilor între dinți sub formă de triunghiuri negre la baza dinților, datorate pierderii de structură osoasă și gingivală
• Distanțarea dinților și migrarea lor specifica "în evantai"
• Apariția retracțiilor gingivale cu expunerea rădăcinii dinților
• Sensibilitate dentară la stimuli termici (rece,cald), mecanici (periaj) sau chimici (consum de citrice)
• Apariția cariilor pe suprafața rădăcinilor expuse
• Abcese gingivale localizate ce semnifică colecții purulente în diferite stadii de evoluție
• Dureri difuze în oasele maxilare
• Mobilitatea dinților.

Cum diagnosticăm boala parodontală?

În cadrul consultației inițiale medicul parodontolog realizează o evaluare inițială ce cuprinde mobilometria și parodontometria fiecărui dinte prezent pe arcadă. Astfel, cu ajutorul unei sonde gradate, se evaluează și înregistrează într-un tabel grafic profunzimea pungilor parodontale și amplitudinea pierderii de atașament din jurul dinților. Cu ajutorul acestui grafic, se va putea urmări și reevalua în evoluția sa boala parodontală.

Pentru a completa diagnosticul, medicul va avea nevoie de radiografie panoramică inițială, fotografii diagnostice și va indica, după caz, o înregistrare volumetrică a oaselor maxilare numită CBCT. Alte analize ce se pot dovedi necesare sunt testele microbiologice, după prelevarea prealabilă de probe, însoțite de antibiogramă.

Cum tratăm boala parodontală?

Principalul deziderat al tratamentului bolii parodontale este oprirea din evoluție a acesteia. Prima etapă presupune tratamentul mecanic și antiseptic al leziunilor prin îndepărtarea tartrului, plăcii bacteriene subgingivale, a conținutului pungilor parodontale și îndepărtarea parțială a țesuturilor infectate și infiltrate cu ajutorul instrumentarului ultrasonic și a unor instrumente speciale microchirurgicale denumite chiurete.

Această procedură se realizează sub anestezie locală, în una sau două ședințe de tratament, în funcție de complexitatea cazului. Anumite forme de boala parodontală necesită de asemenea tratament antibiotic pe cale orală, dar și aplicări locale de substanțe antibiotice sau antiseptice. După finalizarea tratamentului, pacientul primește recomandări personalizate legate de instituirea și menținerea unei bune igiene orale și indicația clătirii cavității bucale cu un colutoriu antiseptic pentru o perioadă de câteva săptămâni.

După 6-8 săptămâni pacientul se întoarce în cabinet pentru prima reevaluare, ședință în care se decide dacă evoluția problemelor sale parodontale a încetat, caz în care acesta intră într-o etapă de menținere a rezultatelor, sau dacă terapia parodontală trebuie reinstituita. În acest ultim caz, poate fi necesară terapia chirurgicală localizată a leziunilor și antibioterapie țintită după probele microbiologice.

Pacientul parodontopat stabilizat poate să beneficieze de toate tipurile de tratamente stomatologice, estetice, protetice sau implantologice cu condiția menținerii rezultatelor și a sănătății parodontale în timp și a reevaluărilor periodice a la long.